Below are the original Romanian versions of the poems, the ones with rhymes. :)
The first poem I wrote is when I was in third grade and it's simply called "Happiness":
Happiness
Happiness is a wonderful world,
Happiness is an unforgettable word,
Now and for ever and ever,
In the souls of men.
Happiness is what we dream of,
When it's gone, it's gone,
Happiness comes and goes easily
And we long for it.
Happiness, if you want it
I'll let you take me.
(1986, Bucharest)
The Odd
- What are you doing?
- Counting the odd in twos....
- What do you mean?
- I mean like this:Two: even,
Four: twice TheTwoofUs, even
six... three times TheTwoOfUs, even also
....And so on...
and...
... so on,
and so on.
- I don't understand. Where's the odd?
- Really? The Odd is you.
#2008
We die
We all die on the roads, on beach and by the beach,
We die, all, every day.
We burn alive, like collective torches,
Child, you know.
Some of us die with days, some of us die without days
And our deaths are bought in installments
By those who can buy both law and bargain,
By thieves and impotents and whores
chosen by us to rule us all.
We die in queues, in pharmacies and hospitals, in theaters, clubs, schools and wherever else,
we die every moment, in or out of age,
we're all dying,
and they lie to us that this is life,
we die, child, that's it,
we die every morning.
#writtenaugust2023Norway
New soul
I walked into a second-hand store
And bought a new soul.
It didn't look worn at all, it was spotless,
Without a trace of wear,
Brand-new on the sleeves and the neck,
Exactly my size, it came molded,
It had inside pockets,
I think it was a man's.
They weighed it, it was sold by the pound,
It was as light as a child's.
They asked me if I wanted it bagged,
And I said no, just let him dream,
So I put it on and off I went
With the new one over the old one.
I've been wearing them both ever since, for sure.
You know what I forgot to tell you?
That the new one was yours.
#writedin2019
Late at night
When the whole house can hear only the thoughts written here,
Late at night when the whole house smells of silence,
I feel happy just listening,
I feel happy and that's all.
Late at night when you sleep
And I listen to you say nothing,
I imagine how it would be if it were otherwise.
Late at night when I listen to you like you don't know,
Late at night I listen to myself late at night.
Late at night it's late.
#2020
A B-grade movie
Like a B-grade movie,
I would fight zombies from the tombs of our past,
I would've driven spikes into the hearts of all the loves none of us had,
But I did none of that.
Like a good video game,
I'd play day and night, networked with you,
Exploring maps, shooting our anti-love demons,
Trying not to get eliminated by the opposing team,
Like in a good video game,
I would have been better.
Like a children's storybook,
You'd brighten every page of every day
Drawing me half a sun with teeth and a sky where the clouds sit
Just enough to make you see the sun even better.
Like a book smelling of coffee and the beach,
You would have made me forget myself reading you all,
from cover to cover,
And I'd make you fall in love with the author who wrote the novel of our lives.
Like a good poem,
I would have found rhyme for your every wish,
I'd invent figures of speech just to make you smile
And I'd be listed in the DEX under i for love.
Like in a bad poem like the one you're reading right now,
None of the above is gonna happen.
I'll go away, pissing on thoughts that lie in the corners,
Thou shalt have thoughts to bed again, separate from mine.
#written2018
I.T.P.- Periodic Technical Inspection
My soul is closed for tech overhaul.
I need to exchange feelings ,
The regular tech inspection of dreams
And fill the tires of hope.
Too many miles on the heart's overworked engine
That's what the mechanical angel said in my ear,
And the right wing has play in the optimism bearing
And needs welding.
He went on rubbing his wings
And putting my soul on the jack.
I'll come after the holidays
I'll see what state she's in,
But till then the heel and the keys of my heart
I'll be alone with a cup of coffee and a lit cigarette
From the shop on the street of broken dreams.
(2008)
Because
Because you didn't believe me,
I took all the words spoken when we parted and carved them, one by one,
In big pieces of river rock.
Then I took them one by one to the Danube
And threw them from the springs to the spill till I had none left.
Because you didn't believe me,
I've tattooed on the bodies of all the loves since
Every unspoken thought when you broke me apart,
Every syllable uttered, even the hyphen's parted.
Because you didn't believe me when I broke you apart,
I've written volumes of poems with every possible combination of every spoken word,
thought or just felt when we broke up.
Now, almost 10 years later, after I've finished them all,
You heard on the news that the Danube is dry, right?
So I came back to you to ask you:
Do you believe me now?
#written2019
The hearse
I bought a hearse today,
To take our love on our last journey.
You'll love it, it's a full-fledged limo with Bulgarian plates,
It's got central locking, so once you get in there,
Love is forever locked, buried.
I drove the hearse to the cemetery myself,
I walked right down memory lane,
I chose my own grave
And I was the first one to throw out cold lumps of feeling.
Cupid gave a textbook speech,
Motivational, optimistic as can be,
He apologized for a technical malfunction
involving the drive shaft and a questionable aftermarket arrow,
Then we got to the tricky part,
The descent of love into the clean crypt.
The operation was simple, the coffin was covered,
Pity you weren't there, you'd have liked it, you'd have discovered
How simple to bury a love and what a joy
To drive Cupid's hearse through the cemetery,
You would have liked it too!
#written2019
Role play
When he felt sick and life seemed meaningless,
he'd start to cut her out of all the shared pictures.
He loved doing that with the pictures on paper,
But they'd long since been chopped, butchered, butchered,
So he often had to make do with digital croppings of computer, cell phone, or facebook images,
images whose cropping gave him a maximum satisfaction rating of 6 on a scale of 1 to 10.
When he was really feeling really bad.
He would start to cut it out of his memories.
Instead of scissors or a mouse, he'd use alcohol or drugs or painkillers or poetry,
But all of that together still couldn't do the job,
There was still something left of her in the big picture,
Some of it got under her itchy skin,
Some of it stuck in her throat, stirring up memories,
Some of it lingered in her brain and some of it lingered in her heart,
Some of it.
A book of it.
Something was left.
#writes2020
Tiles
I counted tile by tile,
every tile in front of your block
One hour, two hours and three days.
I've been waiting for you here ever since,
Since then I've been arguing with the rain,
Winter and summer.
They're already making bets:
Some neighbors think I've been waiting for you for almost a year,
While others claim, unjustly, I think,
The decade of waiting.
I know for sure: I've been waiting for you so long I've forgotten
Why I've been waiting,
How you look
And
How I look
#writedin2019
Peace
In a world where children are being crushed to death by the bombs of grown-ups,
While I complain that mine doesn't get enough sleep and I'm tired,
The face in the mirror seems obsolete and petty,
It seems pointless to me to write or act or worship.
In a world where children ride tanks to ruined schools,
or hospitals ruined by explosions, to write poetry may seem a fad,
a boundless semetia and a mockery.
Yet every heart that reaches out and trembles for a moment,
Can help child, children, parents
And grandparents under the rubble, dead or alive.
I'll write, even if it's all for nothing,
And the thought of a flood,
Or the face in the mirror won't silence me.
I'll write, lest I forget
In a world where children die crushed by the bombs of grown-ups,
I complain that mine doesn't sleep enough and that I'm tired.
I write that my face in the mirror seems obsolete and mean,
I write that it seems pointless to me to write, to act or to worship.
In a world where children ride tanks to ruined schools,
or hospitals ruined by explosions, writing poetry may seem like a fad,
a boundless semetia and a mockery.
And yet,
In the world that has already begun to be mine,
Only poetry can still be alive.
#January2024Norway #peaceonEarth
1+1=2?
I drink my morning coffee online
And the caffeine clearly smells like megabits.
At noon I smile on a chat screen
And I mush virtual with the virtual you.
For years I've gotten used to
that one and one make two.
When the rational couldn't find the answer, I smiled
convinced that logic would clarify everything later.
From time to time, and for some time now.
I find rational answers more and more difficult,
and the mornings run irrationally through my veins
And megabits keep opening the window: God.
(2006)
Unwritten lines
I dig myself in the holes
With the chisel of unwritten words.
I search through the lines
That will not be written.
I want to listen to the silence
Dripping in my brain...
In whispers I hear my pain howl
From lungs like crickets.
I don't like myself
The one in the broken mirror.
"I don't like you either
A muffled voice.
"What's to be done? "
I ask and the answer comes to me:
"Don't look back
And take care of yourself! "
(2005)
Too young/Too old
I'm either too young, or maybe I'm too old
I'm too young to think of what was
And too old to say "will be" .
I'm between two worlds,
Neither of them mine,
But I want to believe I can still hope.
I waste my days starting in the morning
Among coffee, smoke and fog.
I see myself more and more
As I'll be
And in that moment a second turns to nothing.
(2003)
In the beginning
In the beginning I bought my 70-seater bus
Thinking: "70 will keep us out of the fire. "
Then I realized I only needed a camper,
Me and 8 friends, we'll see the sky from above.
I then took a small car
And the 8 left 4 of us in fear.
I tried a coupe for the two of us
But it too broke down, for it couldn't be us.
And we ended up on the scooter, just me alone again,
I'm fine, but there's a but.
( 2007 )
Weather girl
It's -10 degrees and it feels even colder,
said the naked weather lady in my dreams.
I shook my head in trepidation
And dreamed of a horse and a flower.
Today I've been freezing today,
She smiled in her beard and looked down to earth.
Maybe then the weather lady
Will enter his dreams at last!
#scripted2019
Cleaning
Today's cleaning day, so I get to work:
I dust for a bit, then take the words off the shelf of what's said and dust them off,
I blow new meanings on them, then put them in clay molds,
Put them in the furnace of feeling, bake them for two or three loves.
And I take them out and put them on the shelf of the unspoken but loved.
Today is a day for cleaning, so I dress my words in festive clothes,
I place them in pride of place in the showcase of the said,
I speak as they have spoken,
And they just listen, quiet and silent, side by side,
Like kindergarten children listen to Santa Claus when he asks them if they've been good.
Today is cleaning day, so I put your words together with my words,
I tried to make peace between them,
I reconciled old sayings with new and promised them understanding silences,
Then I erased them from the spoken and put them all in this poem,
Perhaps they can tell you what I could not.
#writtenby2018
The graze
I bruised my heart in my elbow:
I was speeding down some beautiful memories,
when I tripped over a word of yours
and slipped on dreams.
All shattered.
I've missed you:
I was trying to get through an insomnia,
when a big piece of us broke off
and fell on my soul.
Now I've got to sit in a cast.
I got a bump on my soul:
I was running through the carousel of hope,
when I stepped crooked on your love.
and bumped my soul against yours.
I need cold compresses of lovelessness,
applied where the bump
reminds me I had a soul.
For days or years
they've committed me to the too-long nights.
I sit there alone and it smells of nothing.
I wait for you, when you have time, with an orange.
Or at least a kind word.
#written2019
Sri Lanka
We made love in all the nights
And all the stars of the earth
# Shamelessly gazed at us
You always saw them,
I only sometimes,
When I watched them
In your squinty eyes.
The monkeys would fall noisily to the roof,
They'd watch us and make obscene gestures,
Then they'd retreat, looking for the first time at the stars.
Every second morning
A pair of peacocks crossed the courtyard and disappeared in the perfume of our love,
that wafted down to the ocean and was felt miles away,
As the dolphins later confessed.
They made shameless noises too,
But we didn't shoot with shameless eyes.
Every third morning
The sun beat in our windows
And crept through our canopy,
And on the beams outside
Two big lizards watched each other
In silence.
The stars winked at us every night,
And when they went to bed,
They left us in the ocean's good hands.
Every night
We watched the stars
Through your eyes.
#writedin202020SriLanka
*and here are the poems writen in romanian
"Fericirea”
Fericirea e un cuvânt minunat,
Fericirea e un cuvânt de neuitat,
Acum ṣi-n vecii vecilor,
În sufletul oamenilor.
Fericirea e ce avem de visat,
Când nu mai este, a plecat,
Fericirea vine și pleacă ușor
Și ne apucă de ea un dor.
Fericire, dacă tu vrei,
Eu te las să mă iei.
(1986, Bucharest)
Murim
Murim toți pe șosele, pe plajă, lângă plajă,
Murim în fiecare zi.
Ardem de vii, ca niște torțe colective,
Copile, să o știi.
Murim cu zile unii sau fără zile, alții
Și morțile ni-s cumpărate-n rate
De cei ce pot să cumpere și lege și tocmeală,
De hoți, de impotenți și de prostituate
alese tot de noi, să ne conducă-n toate.
Murim la cozi, la farmacie și-n spitale,
în teatre, cluburi, școli și unde se mai poate,
murim în fiecare clipă, în sau fără vreo etate,
noi toți murim și fiecare-n parte,
murim, iar ei ne mint că asta-i viață,
murim, copile, asta e,
murim în fiecare dimineață.
#scrisăaugust2023Norway
Suflet nou
Am intrat într-un second-hand
Şi mi-am cumpărat un suflet nou.
Nu părea deloc purtat, era impecabil,
Fără pic de urmă de uzură,
Nou-nouț şi pe la mâneci şi la gât,
Exact mărimea mea, venea turnat,
Avea şi buzunare interioare,
Cred că era de bărbat.
L-au cântărit, că se vindea la kil,
Era ușor ca unul de copil.
M-au întrebat dacă vreau să mi-l ambaleze,
Le-am zis că nu, să-l lase să viseze,
L-am pus pe mine şi-am plecat
Cu cel nou peste cel vechi îmbrăcat.
De-atunci le port pe amândouã, zău...
Știi ce-am uitat să-ți spun?
Că ăla nou era al tău.
#scrisăîn2019
Noaptea, târziu
Când în toată casa se aud doar gândurile scrise aici,
Noaptea, târziu, când toată casa miroase a tăcere,
Mă simt fericit ascultând și atât,
Mă simt fericit și atât.
Noaptea-târziu atunci când tu dormi
Şi eu te ascult cum nu zici nimic,
Îmi imaginez cum ar fi fost dacă ar fi fost altfel.
Noaptea-târziu atunci când te ascult cum nu știi,
Noaptea-târziu mă ascult în târziu.
Noaptea-târziu e târziu.
#scrisã2020
Un film de clasă B
Ca într-un film de clasă B,
M-aș fi luptat cu zombii ieșiți din mormintele trecutului nostru,
Aș fi înfipt țãruşi în inimile tuturor iubirilor de care nu am avut parte niciunul din noi,
Dar n-am făcut nimic din toate astea.
Ca într-un joc video bun,
Aș fi jucat și zi și noapte, conectat cu tine în rețea,
Explorând hărți, împuşcându-ne demonii anti-iubirii,
Încercând să nu fim eliminați de cei din echipa adversă,
Ca într-un joc video bun,
Aș fi fost mai bun.
Ca într-o carte cu poveşti pentru copii,
Mi-ai fi înseninat fiecare pagină a fiecărei zile
Desenându-mi o jumătate de soare cu dinți și un cer pe care norii stau
Doar atât cât să te facă pe tine să vezi și mai bine soarele.
Ca într-o carte mirosind a cafea și a plajă,
M-ai fi făcut să uit de mine citindu-te toată,
Din scoarță în scoarță,
Iar eu te-aș fi făcut să te îndrăgostești de autorul care a scris romanul vieții noastre.
Ca într-o poezie bună,
Aș fi găsit rimă pentru fiecare dorință de-a ta,
Aș fi inventat figuri de stil doar ca să te fac să zâmbești
Şi aș fi fost trecut în DEX la i de la iubire.
Ca într-o poezie proastă ca cea a vorbelor citite chiar acum,
Nu se va întâmpla nimic din ce e scris mai sus.
Eu voi pleca, pãşind pe gânduri așternute prin unghere,
Tu vei avea de așternut iar gânduri, separat de ale mele.
#scrisă2018
I.T.P
Sufletul meu e închis pentru revizia tehnică.
Am nevoie să fac schimbul de sentimente ,
Inspecția tehnică periodică a viselor
Și să umflu pneurile speranței.
Prea mulți kilometri făcuți cu motorul inimii prea turat
Așa mi-a zis la ureche îngerașul mecanic,
Iar aripa din dreapta are joc în rulmentul optimismului
Și trebuie sudată, a continuat frecându-și aripile
Și punându-mi sufletul pe cric…
O să vin după Sărbători
Să văd în ce stadiu e,
Dar până atunci talonul și cheile inimii
Îmi rămân singure lângă o ceașcă de cafea și o țigară aprinsă
Din atelierul de pe strada cu vise sfărâmate.
(”Inspecția tehnică periodică- ITP”, 2008)
Pentru că
Pentru că nu m-ai crezut,
Am luat toate cuvintele rostite când ne-am despărțit şi le-am sculptat, unul câte unul,
În bucăți mari de piatră de râu.
Apoi le-am dus unul câte unul la Dunăre
Şi le-am aruncat de la izvoare până la vărsare, până nu mi-a mai rămas niciunul.
Pentru că nu m-ai crezut,
Am tatuat pe corpurile tuturor iubirilor petrecute de atunci
Fiecare gând nerostit atunci când m-ai despărțit,
Fiecare silabă rostită, chiar și pe cea de cratimă despărțită.
Pentru că nu m-ai crezut atunci când te-am despărțit,
Am scris volume de poezii cu toate combinațiile posibile ale tuturor vorbelor rostite,
Gândite sau doar simțite atunci, când ne-am despărțit.
Acum, după aproape 10 ani și după ce le-am terminat pe toate,
Ai auzit la știri că Dunărea a secat, nu?
Așa că m-am întors la tine să te-ntreb:
Acum mă crezi?
#scrisă2019
Dricul
Mi-am cumpărat un dric azi,
Ca să duc pe ultimul drum iubirea noastră.
O să-ți placă, e o limuzină în toată regula cu numere de Bulgaria,
Are închidere centralizată, așa că odată intrată acolo,
Iubirea rămâne pe vecie blocată, îngropată.
Am condus eu însumi dricul până la cimitir,
Am intrat chiar pe aleile cu amintiri,
Am ales eu însumi locul de veci
Şi-am fost primul care a aruncat bulgări de sentimente reci.
Cupidon a ținut un speech ca la carte,
Motivațional, optimist cât se poate,
Și-a cerut scuze pentru o defecțiune tehnică
Ce ținea de arcul propulsor şi de-o săgeată aftermarket îndoielnicã,
Apoi am trecut la partea cea mai delicată,
La coborârea iubirii în cripta curată.
Operațiunea a fost simplă, sicriul era acoperit,
Păcat că nu ai fost, ți-ar fi plăcut, ai fi descoperit
Ce simplu se îngroapă o iubire și ce bucurie
Să îl conduci pe Cupidon cu dricul pe alei prin cimitir,
Ți-ar fi plăcut și ție!
#scrisă2019
Joc de rol
Când se simțea rău și viața părea fără rost,
Se apuca să o decupeze din toate pozele comune.
Cel mai tare îi plăcea să facă asta cu pozele pe hârtie,
Dar acestea erau demult ciopârțite, killãrite, măcelărite,
Așa că adesea trebuia să se mulțumească doar cu croppuieli digitale ale unor imagini din calculator, de pe telefon sau de pe facebook,
Imagini a căror decupare îi producea satisfacție de maxim 6 . (pe o scalã de la 1 la 10)
Când se simțea chiar rău de tot
Se apuca să o decupeze din amintirile lui.
În loc de foarfecă sau mouse se folosea de-alcool, sau droguri, de calmante sau de poezie,
Numai că toate astea laolaltă tot nu puteau să facă treaba bine,
Tot mai rămânea ceva din ea în imaginea de ansamblu,
O parte din ea îi rămânea sub piele provocând mâncărimi,
O parte din ea îi stătea în gât, răscolind amintiri,
O parte din ea îi stătea pe creier și o alta în inimă,
O parte din ea...
O carte din ea...
Ceva rămânea.
#scrisã2020
Dalele
Am numărat dalã după dalã,
fiecare dalã din fața blocului tău
O oră, două ore și trei zile.
De atunci te aștept aici,
De atunci mă cert cu ploaia,
Cu iarna și cu vara.
Se fac deja pariuri:
Unii vecini cred că te aștept de aproape un an,
În timp ce alții își revendică, pe nedrept, cred eu,
Deceniul de așteptare.
Eu știu sigur: te aștept de atâta timp încât am uitat
De ce te aștept,
Cum arăți
Şi
Cum arăt.
#scrisăîn2019
Peace
Într-o lume în care copiii mor striviți de bombele celor mari,
În timp ce eu mă plâng că al meu nu doarme destul și că pic de oboseală,
Îmi pare desuet chipul din oglindă și meschin,
Îmi pare degeaba să scriu, să fac teatru sau să mă-nchin.
Într-o lume în care copiii merg cu tancuri la ruine de școli,
Sau la spitale ruinate de explozii, să scrii poezie poate părea un moft,
O semeție fără margini și o mișelie.
Cu toate astea, fiecare inimă la care ajung toate astea și o tremură măcar o clipă,
Poate ajuta copilul, copiii, părinții
Și bunicii de sub dărâmături, morți sau vii.
Eu o să scriu, chiar dacă e degeaba tot,
Iar gândul că ne paște un potop,
Sau chipul din oglindă nu mă fac să tac.
Scriu, să nu uit, măcar, că
Într-o lume în care copiii mor striviți de bombele celor mari,
Eu mă plâng că al meu nu doarme destul și că pic de oboseală.
Scriu că îmi pare desuet chipul din oglindă și meschin,
Scriu că îmi pare degeaba să scriu, să fac teatru sau să mă-nchin.
Într-o lume în care copiii merg cu tancuri la ruine de școli,
Sau la spitale ruinate de explozii, să scrii poezie poate părea un moft,
O semeție fără margini și o mișelie.
Și totuși,
În lumea-mi ce a început deja să-mi fie,
Doar poezia poate să-mi mai fie vie.
#ianuarie2024Norvegia #peaceonEarth
1+1=2?
Îmi beau cafeaua dimineața conectat la net
Și cofeina are clar miros de megabitzi.
La prânz zămbesc pe un ecran de chat
Și mushc din virtual cu virtualii dintzi.
De ani de zile m-am obișnuit
că unu și cu unu fac doar doi.
Când raționalul n-a găsit raspuns, eu am zămbit
convins că logica va lămuri tot mai apoi.
Din când în cănd și doar de ceva vreme
găsesc răspunsuri raționale tot mai greu,
iar diminețile îmi curg irațional prin vene
Și megabitzii tot deschid fereastra: Dumnezeu. (2006)
Rânduri nescrise
Mă scobesc în gănduri
Cu dalta vorbelor nezise.
Mă caut prin rânduri
Ce nu vor fi scrise.
Vreau să ascult tăcerea
Picurându-mi în creier…
În șoapte -mi aud urlată durerea
Din plămâni ca de greier.
Nu-mi place de mine
Cel din oglinda spartă.
“ Nici mie nu-mi place de tine “
Se-aude o voce-nfundată.
“Ce e de facut?“
Întreb și răspunsul îmi vine:
“Nu privi în trecut
Și ai grijă de tine!“
(2005)
Mi-e totul în paragină…. / Și sufletul… Și blogul meu. / Cresc bălării prin mine / Și azi iarăși sunt ateu. / Mi-e dor să simt iar marea / Și-o noapte-n dimineață / Mi-e dor să scriu o rimă / Și să te chem iar, viață. / Am dispoziție de rime / În noaptea asta prea târzie / Și vreau să scriu iar vorbe / Degeaba pe-o hărtie… / Acum le scriu, acum le șterg…. / Modific și iar corectez, / Dar nu e nici ce simt , / Nu e nici ce visez.
Sunt ori prea tânăr,
ori sunt poate prea bătrân
Sunt prea tânăr să mă gândesc la ce a fost
Și prea bătrân să zic ” va fi” .
Sunt între două lumi,
Niciuna nu-i a mea,
Dar vreau să cred că încă pot spera.
Îmi irosesc zilele începând de dimineață
Printre cafele, fum și ceață.
Mă văd din ce in ce mai des
Așa cum o să fiu
Și-n clipa aia o secundă se preface în pustiu.
(2003)
La început
La început mi-am cumpărat autocarul cel de 70 de locuri
Gândind : “noi 70 ne vom feri de focuri. ”
Apoi am înțeles că am nevoie doar de-un microbuz,
Eu și cei 8 prieteni , vom vedea cerul de sus.
Am luat după aceea o mașină mică
Și cei 8 au rămas 4 de frică.
Am încercat cu un coupé pentru noi doi
Dar și el s-a stricat, căci nu puteam fi noi.
Și am ajuns la scuter, doar eu singur iar,
Îmi este bine, însă e și-un ” dar” …
(2007)
Fata de la meteo
Sunt -10 grade și se simt și mai puține,
Îmi zise domnișoara dezbrăcată de la meteo în vise.
Am dat din cap în semn de-nfrigurare
Şi am visat un cal și-o floare.
Azi am dat cu ger peste oameni,
Își zise zâmbind în barbă și privi spre Pãmânt.
Poate-aşa domnișoara de la meteo
Va intra în visele lui în sfârșit!
#scrisă2019
Curățenie
Azi e zi de curățenie, așa că mă pun pe treabă:
Mă învorbesc un pic, apoi iau cuvintele de pe raftul celor spuse şi le șterg de praf,
Suflu peste ele sensuri noi, după care le așez în matrițe de lut,
Le pun în cuptorul sentimentelor, le las la copt preț de două sau trei iubiri
Şi le scot și le trec pe raftul celor încă nevorbite, dar iubite.
Azi e zi de curățenie, așa că îmi primenesc vorbele cu haine de sărbătoare,
Le așez la loc de cinste în vitrina ziselor,
Le vorbesc așa cum ele mi-au vorbit,
Iar ele doar ascultă, cuminți, tăcute, una lângă alta,
Cum îl ascultă copiii de grădiniță pe Moș Crăciun atunci când el îi întreabă dacă-au fost cuminți.
Azi e zi de curățenie, așa că am pus laolaltă vorbelor tale și vorbele mele,
Am încercat să fac pace-ntre ele,
Am împăcat zisele vechi cu cele noi și le-am promis tăceri pline de înțelegere,
Apoi le-am șters de cele vorbite şi le-am pus pe toate în poezia asta,
Poate-poate, așa curate și noi, reușesc să îți spună ceea ce eu nu am putut.
#scrisãprin2018
Julitura
Mi-am julit inima-n cot:
coboram în viteză niște amintiri frumoase,
când m-am împiedicat de-o vorbă de-a ta
și am alunecat pe vise.
Toate s-au spart.
Mi-am luxat dorul de tine:
încercam să traversez o insomnie,
când s-a desprins o bucată mare de noi
și mi-a căzut peste suflet.
Acum trebuie să stau cu doru-n gips.
Mi-am făcut un cucui în suflet:
alergam prin caruselul de speranțe,
când am călcat strâmb pe dragostea ta
şi mi-am ciocnit sufletul de-al tău.
Am nevoie de comprese reci de nedragoste,
aplicate pe locul în care cucuiul
îmi amintește că aveam un suflet.
De câteva zile sau ani
m-au internat în rezerva nopților prea lungi.
Stau singur acolo și miroase a nimic.
Te aștept, când ai timp, cu o portocală.
sau măcar o vorbă bună.
#scrisã2019
Sri Lanka
Am făcut dragoste în toate nopțile
Și toate stelele pământului
Se uitau nerușinate la noi.
Tu le vedeai mereu,
Eu doar câteodată,
Atunci când le priveam
Oglindindu-se în ochii tăi întredeschiși.
Maimuțele cădeau cu zgomot pe acoperiș,
Ne priveau și ele și făceau gesturi obscene,
Apoi se retrăgeau privind ca pentru prima dată stelele.
În fiecare a doua zi dimineață
O pereche de păuni traversa curtea și dispărea în parfumul iubirii noastre,
Parfum care cobora spre ocean și se făcea simțit la leghe depărtare,
După cum au mărturisit delfinii mai târziu.
Scoteau și ei zgomote nerușinate,
Dar noi nu am tras cu ochii nerușinați.
În fiecare a treia zi dimineață
Soarele ne bătea în geam
Și ni se strecura prin baldachin,
Iar pe bârnele de afară
Două șopârle mari se priveau
În liniște.
Stelele ne făceau cu ochii în fiecare noapte,
Iar când plecau la culcare,
Ne lăsau pe mâinile bune ale oceanului.
În fiecare noapte
Priveam stelele
Prin ochii tăi.
#scrisăîn2020SriLanka
Imparul
– Ce faci?
– Numãr din doi in doi imparul…
– Cum adică?
– Adică… aşa:
Doi: noidoi ,
Patru: de 2 ori noidoi,
Şase... de 3 ori noidoi,
….
Şi aşa mai departe…
– Nu înțeleg… Pãi şi imparul unde e?
– Sincer? Imparul eşti tu.
#scrisã2008
copyright Bogdan Dumitrescu
0047.930.55.239
